Plimbăreală de primăvară_Zona Nerva Traian

Ecaterina Lorenț - voluntar CCNP// studentă în anul I, la Facultatea de Urbanism, din cadrul UAUIM

Am început de pe Splaiul Unirii și apoi spre strada Ion minulescu, am umblat pe străduțele alea vreo două ore până a început să plouă. Am văzut un fost cartier rezidențial, cumva acoperit de un miros pregnant de potasiu venit de la fabricile și depozitele nou construite. Am văzut case lăsate în paragină, dar chiar și prin a lor mizerie îți lăsau o idee generală a zonei a ceea ce a fost odată și nu e acum. Oameni puțini pe străzi, dar cei care erau prezenți, proprietari ai clădirilor, erau săraci, umblând în capot pe stradă. Nu am putut să nu observ cum cei mai agresivi  sau foarte reticenți in fața unui om cu un aparat de fotografiat erau țigani.  E ca o gluma să știi că un bun construit cu migală a fost luat și dat unora care prin cultura lor,nu cunosc simțul proprietății, fiind nomazi.

Am mai văzut case cu ferestre zidite, adică în locul ferestrelor în sine, era ciment. Am văzut efectul regimului comunist, case  construite după model francez, parcele delimitate de un gard din fier forjat într-o formă elegantă, în spatele curbelor de fier, fiind un paravan de metal care obtura câmpul vizual.
Și am mai văzut ceva magnific, o clădire P+2, parcă într-un stil neoclasic, vopsit în orange de sus până jos.  Am simțit cum mi-a crăpat retina.
Citisem recent un articol despre fața frumoasă a Parisului și cum de se păstrează așa. Și că statul oferă 75% din costul reparațiilor și dacă nu ți-i permiți pe cei 25% sunt ONG-uri care te pot ajuta.
Cred că e imposibil ca asta sa aibă același efect la noi. Adică da, putem copia un model după estetica franceză, construim cu dibăcie germană și precizie elvețiană, dar când rămâne să întreținem mai departe, ajungem să zidim ferestrele.

Nu știu dacă e nepăsarea, incultura sau sărăcia care ne-a adus în pragul ăsta, în care doar așteptăm să ni se facă și nu să oferim și noi ceva în schimb sau măcar să respectăm ce avem, dar nu cred că merităm să schimbăm ceva în București. Degeaba am schimba fața orașului când oameniilor din el puțin le pasă. E ca și cum ai încerca să îmbraci un porc în mătase. Da, orașul e imaginea noastră ca societate, Bucureștiul de astăzi, mizerabil, nesigur, copiat cu măiestrie, o batjocură.

PERIMETRUL ZONEI: Splaiul Unirii, Șos. Mihai Bravu, Calea Vitan, Bdul Unirii