foto de: Monica Murgu, Loredana Brumă

Caru’ cu bere

STIL ARHITECTURAL:eclectic - germanic

PERIOADA:sfârșitul secolului XIX, 1899

GRAD DE PROTECTIE:monument de clasă B

ARHITECT:Zigfrid Kofczinsky

ADRESA:Stavropoleos, nr. 5, Bucureşti

Tags: , , , , , , , , , ,

Text şi documentaţie realizate de Diana Guţu

Conform documentelor din epocă, ber������������������������������ria – în cl������direa care o găzduieşte astăzi – a fost inaugurată în anul 1899, după lucrări care au durat 15 luni. Fondatorul localului a fost ardeleanul Nicolae Mircea, împreună cu fraţii săi, Victor şi Ignat, originari din Ardeal, din zona Sighişoara-Braşov. Însă, firma ”Caru` cu bere” exista încă din anul 1879 şi funcţiona în alte locaţii, fiind deschisă de Ion Căbăşanu, unchiul fraţilor Mircea.

Construcţia actualei berării a fost realizată după proiectul arhitectului de origine poloneză Zigfrid Kofczinsky, care a participat la edificarea mai multor obiective arhitecturale importante din România, inclusiv Castelul Peleş.

După 1949, când clădirea este rechiziționată de stat, localul a continuat să funcţioneze cu vechii salariaţi, însă treptat s-a impus o administraţie de tip socialist, localul nemaifiind apreciat la adevărata valoare, ajungându-se chiar în situaţia ca picturile murale să fie acoperite cu vopsea.

În anul 2006, descendenţii fondatorului Nicolae Mircea reuşesc să reintre în posesia clădirii, realizând lucrări de reabilitare.

Caru’ cu Bere, în forma pe care o cunoaştem ast��������zi, a fost finalizat în 1924, dup���� planurile aceluiaşi arhitect Zigfrid Kofczinsky. Atunci a fost extins prin adăugarea perimetrului unde în prezent se află barul şi scările care duc la balcon, până atunci având doar jumătate din dimensiunile actuale.

Decoraţiunile au fost restaurate în perioada 1983-1988 şi apoi cură��ate în 2006. Din păcate, nu s-au g��������sit ��ncă suficiente mărturii detaliate despre cum a fost decorată berăria în perioada de început. Astăzi, regăsim mai multe fresce, variate tipuri de stucaturi policrome poleite cu foiţă de aur (console, blazoane, plafoniere, capiteluri, baze de coloane, motive florale, benzi ornamentale, ancadramente), embleme cu însemnele tuturor breslelor din România şi cu cele ale armatei române, precum şi elemente de tâmplărie executate cu meşteşug. Cupolele înalte pictate în nuanţe de verde şi ocru, cu inserţii de auriu şi roşu, candelabrele sau vitraliile intens colorate reuşesc să atragă îndelung privirea vizitatorilor. Lambriuri de stejar împrejmuiesc toate saloanele, acordând o notă distins�� încăperilor.

Intrarea în local se face printr-o uşă rotativă din lemn masiv, iar la exterior, ne întâmpină emblema Carului: un cocoş în stânga şi o pisică în dreapta, care ar putea să-i sugereze vizitatorului: “Treze��������������te-te de diminea��������, ca un cocoş şi fii ager pân�� în noapte, ca o pisică”.

În opinia arhitectului şi profesorului universitar Peter Derer, clădirea este rezultatul influenţei romantismului de şcoală germană, vizibil atât prin arhitectura exterioară, cât şi prin arhitectura şi ornamentaţiile interiorului. Arhitectul Monica Mărgineanu-Cârstoiu semnalează etalarea de numeroase detalii gotice.  Lambriurile, pictura cu tematica sa, vitraliile, bogatele decoraţii în metal, stucaturile sunt elementele care amintesc de tipul medieval, apreciază istoricul de artă Cezara Mucenic.

Încă din construcţie, berăria avea sistem propriu de climatizare și ventilare a aerului, sursă proprie de apă – realizată ulterior, iar rezidurile erau distruse într-o instalaţie de ardere, care funcţionează şi astăzi, cu unele completări şi îmbunătăţiri realizate de-a lungul anilor.

În urma restaurării din 1983-1988, monumentul istoric a beneficiat de ample lucrări de restaurare, consolidare şi conservare, acesta reprezentând cea mai complexă intervenţie asupra localului de la edificarea acestuia, lucrările fiind realizate cu finanţare din partea statului şi cu sprijinul artistic al Ministerului Culturii.

Intervenţiile s-au efectuat pe baza unui proiect general de consolidare şi restaurare coordonat de arhitectul Ion Barabaş. Lucrările de artă decorativ��������������, coordonate de pictorul-restaurator Gheorghe Nicolae „Jack”, au solicitat la maximum echipa de speciali������ti din care au făcut parte artiştii Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu şi Mihai Buculei. Au fost consultaţi ingineri chimişti specializa��i în produse ceramice, alături de experţi în tehnologia prelucrării fierului forjat şi a metalelor neferoase. Genurile artistice în care este decorat interiorul, deosebit de complexe şi variate ca tehnică de execu����ie, au constituit o provocare pentru restauratori. Fiecare element de ornamentaţie – picturi, stucaturi, mobilier, elemente de feronerie şi lemnărie – a fost evaluat şi recondiţionat respectând spiritul arhitecturii originare, fără a introduce modernitatea în această locaţie încărcată de istorie.

Restaurarea vitraliilor a constituit o premieră în România. Conform proiectului din 1983, până la această lucrare în ţară nu se consemnase o altă restaurare de vitralii, acestea fiind doar copiate ca tehnică. Cu ocazia intervenţiei, o parte dintre ele au fost desprinse, restaurate şi reaşezate pe suporturi speciale, pentru a fi astfel puse în valoare. (Restaurator vitralii – Ion Cadar).

Tot atunci au fost recondiţionate parţial şi porţiuni din pardoseala originar���� din gresie decorativă cu motive florale, fabricată pe comandă specială ��n străinătate cu ocazia construcţiei berăriei. Completarea zonelor deteriorate a fost executat������������ cu piese realizate la Cluj-Napoca.

Mobilierul ����������������������������i toată tâmplăria din interior, inclusiv lambriurile ��i sc������rile de lemn, au necesitat mici reparaţii şi recondiţionări, fiind p��������strate, în mare parte, cele din structura iniţială a localului de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

O atenţie deosebit�� a fost acordată corpurilor de iluminat, refăcute de arh. Florian Dumitriu conform celor care apăreau pe o ilustrată ştampilată din 1914, ilustrată găsită cu ocazia restaurării din anii `80 într-o cutie metalică zidită în peretele din zona barului.

După căderea regimului comunist în 1989, localul a rămas în administrarea aceleaşi societăţi, cunoscând un declin din punct de vedere al serviciilor.

Noi lucrări de reabilitare s-au realizat abia în 2006, coordonate de arh. Horia Constantinescu-Strihan, arh. Mihai Butucaru și expert arh. Dan Kisilewic, incluzând în primul rând intervenţii pentru consolidare, renovare-restaurare a instalaţiilor, recompartimentare a spaţiilor tehnologice interioare şi dotarea cu echipamente moderne.

Opt luni s-a lucrat la renovare, cu o echip�� de constructori şi restauratori acreditată de Ministerul Culturii.

Picturile murale şi coloanele marmorate din stucatură au fost cur������ate şi conservate. De asemenea, o parte dintre vitralii au necesitat curăţare, iar unele chiar repara����ii. Au fost luate teste din materialele clădirii şi verificate la Institutul de Construc��ii, pentru a se stabilii soluţiile de consolidare.

Mobilierul şi toată tâmplăria din interior au fost curăţate. În cazul lambriurilor, s-au îndepărtat straturile anterioare de lac şi au fost tratate cu lacuri mate pentru a le pune mai bine în valoare, f��ră a le modifica aspectul. Elementele de lemn sunt acum restaurate de o echipă de meşteri experimentaţi, unii în vârstă de peste 77 de ani.

Cea mai solicitantă intervenţie ca timp şi resurse a fost reabilitarea tehnologică: modernizarea şi sporirea capacităţii reţelelor sanitare, de climatizare şi electrice, precum şi reabilitarea liftului de marfă. Aceste amenajări se impuneau pentru a asigura buna funcţionare şi deservire a localului la standardele actuale de operare, fiind determinate şi de schimbarea destinaţiei anumitor spaţii, cum sunt cele de la subsol şi de la bucătărie.

De data aceasta, nici Ministerul Culturii, nici altă instituţie publică nu s-au implicat în sprijinirea proiectului, investiţia fiind realizat�� integral din fonduri private de c��tre compania care a preluat administrarea berăriei, pentru ca în final aceste costuri să revină proprietarului.

Tot în 2006, subsolul a fost redecorat şi transformat în restaurant-muzeu al berii, loc unde clienţii pot găsi exponate care vorbesc despre istoria acestei băuturi.

Trecut prin numeroase transformări, Caru` încă aminteşte de atmosfera Bucureştiului de la începutul secolului XX, devenind o legendă vie, reper atât pentru turiştii străini, cât şi pentru bucureştenii căutători ai „comorilor de altă dată��� ale capitalei.


Comments are closed.

Mai vezi si:

Atena, nr. 20

STIL ARHITECTURAL:influențe meditereneene

PERIOADA:interbelică

GRAD DE PROTECTIE:monument clasă B

ARHITECT:George Simotta

ADRESA:str. Atena, nr 20

Alexandru Constantinescu, nr. 26A

STIL ARHITECTURAL:neoromânesc

PERIOADA:începutul secolului XX

GRAD DE PROTECTIE:zonă protejată

ARHITECT:necunoscut

ADRESA:str. Alexandru Constantinescu, nr 26A